Efectul matuit al sticlei mate transparente este obținut prin prelucrarea suprafeței sticlei pentru a forma un număr mare de micro-structuri mici neuniforme (cum ar fi gropi fine și proeminențe). Când lumina lovește aceste suprafețe aspre, se împrăștie în toate direcțiile (reflexie difuză), făcând sticla să pară mată și translucidă în loc să fie complet limpede.
Când apa sau uleiul acoperă suprafața mată, lichidul umple toate golurile minuscule ale micro-structurilor, eliminând aerul dintre suprafețele neuniforme și făcând suprafața sticlei să devină netedă în ansamblu. În acest moment, indicele de refracție al lichidului este apropiat de cel al sticlei/plasticului sticlei, astfel încât lumina poate trece prin suprafață fără împrăștiere evidentă (reflexie speculară), iar sticla mată își va restabili în mod natural starea transparentă.
Odată ce apa sau uleiul de pe suprafață se evaporă sau este șters, micro-structurile de pe suprafața sticlei vor fi expuse din nou și va reveni la starea înghețată.